COND'UCE, cond'uc, vb. III. 1. Tranz. A îndruma un grup de oameni, o instituţie. o organizaţie etc., având întreaga răspundere a muncii în domeniul respectiv. ♦ Fig. A dirija o discuţie, a supraveghea desfăsurarea unei dezbateri. 2. Refl. A se orienta după..., a se comporta după... 3. Tranz. A însoţi pe cineva. 4. Tranz. A dirija mersul unui vehicul, al unei masini etc. [Perf. s. condus'ei, part. condus] - Din lat. conducere.
Sursă : DEX'98 (66938)  - LauraGellner

COND'UCE vb. 1. a cârmui, a dirigui, a domni, a guverna, a stăpâni, (înv. si pop.) a oblădui, (înv.) a birui, a chivernisi, a duce, a ocârmui, a povăţui. (Stefan cel Mare a ~ cu faimă Moldova.) 2. v. ad-ministra. 3. v. comanda. 4. v. prezida. 5. v. dirija. 6. v. călăuzi. 7. v. îndruma. 8. v. ghida. 9. v. sfătui. 10. v. însoţi. 11. v. duce. 12. v. dirija. 13. v. sofa. 14. v. mâna.
Sursă : Sinonime (178629)  - siveco

cond'uce vb. duce
Sursă : DOR (234513)  - siveco

A SE COND'UCE mă cond'uc intranz. A avea în imediata apropiere, conformându-se; a se călăuzi; a se orienta. ~ de litera legii. /<lat. conducere
Sursă : NODEX (329063)  - siveco

A COND'UCE cond'uc tranz. 1) (instituţii, organizaţii, colectivităţi, activităţi) A îndruma în calitate de sef; a orienta, stând în frunte; a dirija. 2) (persoane) A urma în calitate de însoţitor; a însoţi; a întovărăsi; a acompania. 3) (persoane) A însoţi pe parcursul unui drum (din politeţe, pentru siguranţă etc.); a petrece. 4) (vehicule) A face să meargă într-o anumită direcţie (printr-o acţiune continuă). 5) fig. (discuţii) A supraveghea în calitate de responsabil. /<lat. conducere
Sursă : NODEX (329062)  - siveco